VIRTUAL INSANITY

Desi lansarea nu mi s-a parut extraordinara, iata ca Playboy a inteles “what’s the trick” cu Second Life si cu spatiile virtuale in general: implicarea comunitatii.

Am facut recent o vizita pe sim-ul Playboy si am remarcat ca organizeaza frecvent party-uri cu muzica live aducand artisti din Second Life sa performeze in locatia proprie (muzica live este una dintre cele mai eficiente metode de a crea trafic in lumea virtuala).

In plus, de la intrare te intampina un panou cu “Iepurasul lunii” si colectia de fete – avataruri foarte bine lucrate si sexy, carora le organizeaza sedinte foto profesioniste.

Dar partea cea mai interesanta o reprezinta magazinul. Daca la inceput oferea doar replici virtuale ale produselor reale care se gaseau pe playboystore.com – au realizat foarte curind ca vanzarile nu erau tocmai incurajatoare. Moment in care s-au decis sa colaboreze cu designeri virtuali, cu experienta in Second Life, pentru a lansa linii co-branduite si multumind astfel pe toata lumea: creatorii primesc expunere iar cumparatorii – produse relevante. A win-win situation, as spune, din care castiga, in final, tot brandul (desi, sa admitem, putine companii au curajul sa-si asocieze numele cu niste antreprenori virtuali).

Din punctul meu de vedere, succesul sau insuccesul unui brand real in Second Life e determinat de modul in care este integrat in “realitatile” lumii virtuale; de capacitatea de a se “reinventa” pentru si impreuna cu avatarurile.